History
Protecția drepturilor și bunăstarea animalelor a parcurs un drum istoric anevoios pentru ca astăzi să fie consacrate atât în legile constituționale dar și în codurile penale ale unor state moderne.
În Antichitate.
Respectul față de animale în Grecia antică era foarte mare. Unele animale au fost considerate divine, de exemplu delfinii.
Pitagora propovăduia respectul pentru animale dintr-un motiv foarte puternic: credea in transmigrația sufletelor. Ucigând un animal, omul si-ar fi putut omorî unul dintre strămoși. Pitagora era un adept al vegetarianismului si respingea utilizarea animalelor ca hrană pentru oameni si chiar ca jertfe aduse zeilor.
Aristotel a susținut că animalele nu aveau nicio rațiune (logos) plasând astfel numai oamenii în vârful lumii naturale. El a fost primul care a creat o taxonomie a animalelor; a perceput unele asemănări între oameni și alte specii, dar a susținut, în cea mai mare parte, că animalele nu aveau nici rațiune (logos), raționament (logismos), gândire (dianoia, nous) și credință (doxa).
Théophraste, unul din discipolii lui Aristotel, nu a fost de acord cu învățătorul și a susținut că animalele au raționamente (logismos), s-a opus mâncării de carne pe motiv că aceasta presupune curmarea de vieți și, prin urmare, este nedrept.
Plutarh în lucrarea Viața lui Cato Bătrânul, spune că, în timp ce legea și justiția sunt aplicabile strict oamenilor, beneficiul și caritatea față de animale sunt caracteristice unei inimi blânde.
Porfirie, un filosof neoplatonist, susținător al restricțiilor de uciderea animalelor a scris cea mai extinsă relatare din antichitate a modului în care animalele ar trebui hrănite și tratate.
În Evul Mediu.
Sf. Toma din Aquino (sec. al XIII-lea) sustinea că animalul poate fi înzestrat cu cunoastere prin intermediul simțurilor, cu un anume grad de inteligență practică si e capabil de stări afective; totusi, el nu întelege notiunile abstracte; poate recunoaste, de pildă, o anumită casă, dar nu pricepe conceptul de "casă". Deci, rezulta că ideile religioase sau morale sunt inaccesibile animalelor. El s-a arătat ostil proceselor intentate animalelor, de vreme ce acestea sunt incapabile de a distinge binele de rău.
Michel Pastoureau, un istoric francez medievist, enumera în cartea sa ”O istorie simbolică a Evului Mediu”, câteva întrebari ce se dezbat înca la Sorbona la sfârșitul secolului al XIII-lea: vor învia și animalele după moarte? Vor urca la cer într-un loc care le este rezervat special? Au voie să lucreze duminica? Cu alte cuvinte, în Evul Mediu granita dintre om si animal nu era una foarte stricta.
În Epoca Iluminismului.
Jean-Jaqcues Rousseau, în prefata la lucrarea ”Discurs asupra inegalitatii” (1754), desi le neagă animalelor intelectul, le consideră totusi ființe înzestrate cu sensibilitate, ceea ce, în opinia sa, le conferă anumite drepturi și, totodată, obligă omul la anumite îndatoriri fata de ele.
Rene Descartes a negat că animalele au rațiune sau inteligență. El a argumentat că animalelor nu le lipsesc senzațiile sau percepțiile, dar acestea ar putea fi explicate mecanic. În timp ce oamenii au un suflet sau o minte și pot simți durerea și anxietatea, animalele, în virtutea faptului că nu au suflet, nu pot simți durerea sau anxietatea. În cazul în care animalele simt primejdia, aceasta este doar pentru a proteja organismul de daune, dar starea înnăscută necesară pentru suferință este absentă.
Potrivit lui Richard Ryder, scriitor englez, psiholog și avocat pentru drepturile animalelor, prima legislație cunoscută în domeniul protecției animalelor în Europa a fost adoptată în Irlanda în 1635. Lege care a interzis jupuirea lânii de pe oaie și atașarea de pluguri la cozile de cai, referindu-se la “cruzimea obișnuită a animalelor”. În 1641, primul cod legal pentru protejarea animalelor domestice din America de Nord a fost adoptat de Colonia Massachusetts Bay. Constituția coloniei s-a bazat pe Corpul Libertăților al reverendului Nathaniel Ward (1578-1652), un avocat englez, cleric puritan și absolvent al Universității din Cambridge.
Kathleen Kete, profesor de istorie europeană, scrie că legile privind bunăstarea animalelor în Anglia au fost adoptate în 1654, ca parte a ordonanțelor Protectoratului – guvernul sub Oliver Cromwell (1599-1658), care a durat între 1653 și 1659 și au fost anulate în timpul Restaurării, când Charles II a fost readus la tron în 1660.
În Epoca Modernă și Epoca Contemporană.
Anglia. Jeremy Bentham, filosof britanic, avocat, fondator al utilitarismului, aduce o noua viziune asupra criteriilor care ar trebui sa stea la baza modului cum ne purtam față de animale. În cartea sa ”Introducere în principiile moralei și legislației”(1781), într-o notă de subsol, el prezintă de fapt esența protejării animalelor: «Chestiunea nu e dacă au judecată, nici dacă pot vorbi, ci dacă pot să sufere”.
Daca ne bazăm pe darul rațiunii si al vorbirii, spunea el, ar însemna sa tratăm ca pe niște lucruri si anumite categorii de ființe umane, ca nou-născuții ori cei cu întârzieri mintale grave.
Rihard Martin, un alt avocat englez de origine irlandeză, promovează pe 22 iulie 1822 în parlamentul englez prima lege de protecție penală a animalelor întitulată ”Lege de Prevenire a Tratamentelor cu Cruzime și Neadecvate față de vite”. Prin această lege au fost stabilite sancțiuni de amendă penală, care în caz de neplată era înlocuită cu închisoare până la 3 luni.
Conform unui plan de acțiuni adoptat în 2021, Marea Britanie în scurt timp va deveni prima țară din lume care recunoaște animalele ca „ființe cu simțire. Fie că e vorba de porci, de urși, căței, cai sau găini, legea va recunoaște că animalele au capacitatea de a simți foame și durere și sunt conștiente de ce li se întâmplă. Va fi interzisă vânătoare de trofee, va fi interzis exportul de animale vii, primatele să fie ținute ca animale de companie și vor fi adoptate noi legi împotriva contrabandei cu animale”.
SUA. În SUA, Henry Berg, fost diplomat, în anul 1866 promovează legislativ, în statul New York, prima lege în care se pedepsesc nu numai intenția de vătămare a animalelor dar și gravele neglijențe.
În anul 1886, 39 de state americane adoptaseră deja legi de protecție a animalelor după modelul lui Henry Berg.
În 1867, Henry Bergh va extinde protecţia de la animalele "comerciale", cu valoare patrimonială, la orice animale, chiar şi sălbatice sau de companie.Tot în 1867, Henry Bergh obţine ca statul New York să interzică pentru prima dată luptele între animale(inclusiv tauri, urşi, câini şi cocoşi), deţinerea animalelor pentru lupte sau organizarea unor atari lupte.
România. Codul penal român de la 1865 avea înserate dispoziții și amenzi penale pentru ”cel care va maltrata dobitoacele” și ” cei ce vor cauza moarte sau răniri dobitoacelor”. Mai mai mult ca atât, ”Cel care va otrăvi, cu voință pești în bălți, heleștae ori havuzuri, se va pedepsi cu închisoarea de la 1 lună până la 2 ani și cu amendă de la 16 lei până la 200 de lei.”
"Acela care, în public, va maltrata dobitoacele sau le va expune la poveri mai presus de puterea lor se va pedepsi cu amendă de la 5 până la 10 lei."(art.385 pct.12 C.Pen. de la 1865)
"Cei ce vor causa moarte sau răniri dobitoacelor altuia, prin lăsarea fără pază de nebuni sau furioşi, ori de dobitoace făcătoare de rău, sau prin repeziciunea ori reaua conducere a trăsurilor, ori prin covârşitoarea lor povară sau a cailor, a dobitoacelor de tras de povară sau călărie[...]se vor pedepsi cu lei 15 până la 25."(art.393 alin.2 C.Pen. de la 1865, modificat în 1874).
Rusia Ţaristă. Prima Societate pentru Protecția Animalelor a fost fondată în 1865 de către A. Alekseevici Suvorov-Rîmninski, guvernator general al Sankt-Petersburgului, care declara că " Societatea are ca misiune ca majoritatea persoanelor să vadă avantajele morale şi materiale pentru om, ce rezultă din atitudinea raţională şi indulgentă faţă de animalele domestice. "
Brazilia. În anul 1934 este adoptat Decretul 24.645 care impune răspundere penală pentru rele tratamente ale animalelor ( ținerea lor în locuri neigienice, care le împiedica să se miște, să se odihnească sau unde sunt private de aer sau lumină), pentru obligarea animalelor la munci excesive sau peste puterile lor, pentru abandonarea celor bolnave, rănite, extenuate sau mutilate. Potrivit acestui decret, animalele urmează să fie asistate în fața instanței de către reprezentantul Ministerului Public și de către membri ai Societății de Protecție a Animalelor.
Tot în Brazilia, prin Constituția anului 1988 animalele au drepturi fundamentale. Merită de menționat de asemenea că pe reversul tuturor bancnotelor puse în circulație de Banca centrală a Braziliei, de 1,2,5,10,20,50 și 100 de Reali, se află imprimată câte o reprezentare grafică a unui animal din Brazilia ( și numai din Brazilia).
Germania. În iunie 2002, Bundesratul, sub presiunea opiniei publice și a organizațiilor de protecție a animalelor, au votat includerea în Constituția Germaniei a principiului protecției animalelor și textul constituțional are astăzi următoarea redacție: ”Statul își asumă răspunderea de a proteja resursele naturale pentru viață și animalele, în interesul generațiilor viitoare.” Germania este primul stat al Uniunii Europene care consacră la nivel constituțional protecția animalelor.
Italia. Prin legea 189/2004 în iulie 2004 Codul penal este completat cu un titlu nou ”Despre delicte contra sentimentului față de animale”. Sunt sancționate penal acțiunile de ucidere, maltratare a animalelor sau abandonul lor. În Italia Este interzisă confecționarea de piei, blănuri, îmbrăcăminte sau articole de pielărie constituite sau obținute în tot sau în parte din pielea sau blana de pisică sau câine.
Merită aici atenție și jurisprudența italiană în materie penală de acest gen. Astfel, Secția a III-a Penală a Curții Supreme de Casație, prin Decizia 11056 din 10 iulie 2000, a reținut cu valoare de principiu că ” într-adevăr, animalele ca ființe autonome sunt dotate cu propria lor sensibilitate psihofizică și deci sunt capabile să perceapă durerea cauzată de lipsa atenției sau afecțiunii legată de abandonarea lor.”
Bunăstarea animalelor în Uniunea Europeană.
Bunăstarea animalelor a constituit pentru prima dată obiectul unei legi europene în 1974, după care de-abia în Tratatul de la Amsterdam din 1997 găsim primul protocol de protecţie şi bunăstare a animalelor, care impune norme în această materie şi prin care se recunoştea faptul că animalele sunt fiinţe simţitoare, iar instituţiile europene se obligă să formuleze politicile comune, în acord cu cerinţele de bunăstare a animalelor.
Republica Moldova
Codul penal sovietic (1961), în vigoare până în 2003 în Republica Moldova, conținea articolul 237/1 ”Purtarea crudă cu animalele”( introdus prin Ucazul RSSM din 09.06.1988) cu următorul conținut:”Purtarea crudă cu animalele, ceea ce a a avut drept urmare pieirea sau mutilarea lor, precum și chinuirea animalelor, săvârșită de o persoană față de care a fost aplicată în decursul anului o pedeapsă administrativă pentru aceleași acțiuni se pedepsește fie cu muncă corecțională până la șase luni, fie cu amendă în mărime de până la 30 de salarii minimale”.
În anul 1997, prin Legea 1145 Codul penal (1961) a fost completat cu art.234/1 ”Încălcarea regulilor de întreținere a animalelor sau de comercializare a producției animaliere” cu următorul conținut:” Încălcarea regulilor de întreținere a animalelor sau de comercializare a producției animaliere, în cazul când aceasta a provocat sau ar putea provoca răspândirea bolilor contagioase la animale sau oameni -se pedepsește cu privațiune de libertate pe un termen de până la trei ani sau cu muncă corecțională până la doi ani, sau cu amendă în mărime de până la o sută de salarii minime cu confiscarea produselor ce constituie obiectul infracțiunii”.