L E G E privind protecţia animalelor folosite în scopuri experimentale și scopuri ştiinţifice nr. 211 din 19.10.2017
L E G E privind protecţia animalelor folosite în scopuri experimentale și scopuri ştiinţifice
nr. 211 din 19.10.2017
Prezenta lege transpune Directiva 2010/63/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 22 septembrie 2010 privind protecţia animalelor utilizate în scopuri ştiinţifice, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 276 din 20 octombrie 2010.
(1) Atunci când e posibil, în locul unui experiment se utilizează o metodă sau o strategie de testare satisfăcătoare, din punct de vedere ştiinţific, care nu implică folosirea animalelor vii.
(2) Se asigură că numărul de animale folosite în proiecte cu scop experimental este redus la minimum fără a compromite obiectivele proiectului.
(3) Se iau măsurile necesare în vederea îmbunătăţirii condiţiilor de creştere, adăpostire şi îngrijire a animalelor, precum şi a metodelor utilizate în cadrul experimentelor, prin eliminarea sau reducerea la minimum a durerii, suferinţei, stresului sau a vătămărilor de durată ce pot fi provocate acestora.
(1) Experimentele pot fi desfăşurate numai în următoarele scopuri:
a) cercetarea de bază;
b) cercetarea transferabilă sau aplicată;
c) dezvoltarea, producerea şi testarea calităţii, eficacităţii şi siguranţei medicamentelor, a produselor alimentare, a hranei pentru animale, precum şi a altor substanţe sau produse, pentru oricare dintre scopurile menţionate la lit.b);
d) protecţia mediului natural în interesul sănătăţii şi al bunăstării oamenilor sau animalelor;
e) cercetarea în scopul conservării şi redresării efectivului de specii;
f) învăţămîntul superior sau pregătirea profesională pentru dobîndirea, menţinerea sau îmbunătăţirea competenţelor profesionale;
g) investigaţiile medico-legale.
(2) Cercetarea transferabilă sau aplicată prevăzută la alin.(1) lit.b) are drept scopuri:
a) prevenirea, profilaxia, diagnosticarea sau tratarea bolilor, a stărilor de sănătate precare ori a altor anomalii, precum şi a efectelor acestora la oameni, animale sau plante;
b) evaluarea, detectarea, controlul sau modificarea bolilor fiziologice la oameni, animale ori plante;
c) bunăstarea animalelor şi îmbunătăţirea condiţiilor de producţie pentru animalele crescute în scopuri agricole.
Articolul 5
Se interzice folosirea în scopuri experimentale sau în alte scopuri ştiinţifice a animalelor pe cale de dispariţie sau a animalelor sălbatice incluse în anexa nr.II la Convenţia din 19 septembrie 1979 privind conservarea vieţii sălbatice şi a habitatelor naturale din Europa; în anexa nr.I la Convenţia din 3 martie 1973 privind comerţul internaţional cu specii sălbatice de faună şi floră pe cale de dispariţie (CITES); în anexele nr.I şi II la Convenţia din 23 iunie 1979 privind conservarea speciilor migratoare de animale sălbatice; în Cartea Roşie a Republicii Moldova şi în anexa nr.3 la Legea nr.1538/1998 privind fondul ariilor naturale protejate de stat, cu excepţia cazurilor în care experimentele au ca obiectiv:
a) cercetarea în scopul stabilirii măsurilor pentru conservarea speciilor de animale respective;
b) cercetarea biomedicală, în care speciile respective de animale, a căror listă este aprobată de către Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor (în continuare – Agenţie) în coordonare cu Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale şi Mediului, se dovedesc a fi singurele care corespund scopurilor experimentale în cauză, astfel încît, pentru obţinerea unui rezultat concludent, nu pot fi folosite animale crescute în colonii autonome.
(1) Se interzice folosirea în experimente a animalelor fără stăpân, rătăcite şi nedomesticite din specii domestice.
(2) Prin derogare de la alin.(1) se permite folosirea în experimente a animalelor fără stăpân, rătăcite şi nedomesticite din specii domestice numai în cazul în care sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
a) există o necesitate esenţială de studii privind sănătatea şi bunăstarea animalelor respective sau ameninţări grave pentru sănătatea umană, sănătatea animală ori pentru mediu;
b) există o justificare ştiinţifică conform căreia scopul experimentului nu poate fi atins decât prin folosirea unui animal fără stăpân, rătăcit sau nedomesticit.
(1) Experimentele trebuie desfăşurate în cadrul unităţii utilizatorului şi în cadrul unui proiect.
(2) În baza cererilor de utilizare, a notificărilor şi a rapoartelor, Agenţia publică anual informaţii statistice privind folosirea animalelor în experimente, ce cuprind date privind:
a) speciile şi numărul de animale folosite în scopuri experimentale;
b) speciile şi numărul de animale folosite în fiecare dintre scopurile experimentale specificate la art.3.
Articolul 10
Agenţia trebuie să se asigure că experimentul nu va fi efectuat dacă există o altă metodă sau strategie de testare pentru a obţine rezultatul dorit care nu presupune folosirea animalelor vii.
(1) Experimentele sunt efectuate sub anestezie generală/locală sau se folosesc analgezice pentru a se asigura că durerea, suferință sau stresul este redus la minimum, cu excepţia cazurilor în care acest lucru este inadecvat.
(2) Experimentele care pot cauza leziuni grave determinând durere severă nu sunt efectuate fără anestezie.
(4) Se interzice administrarea la animalele folosite în experimente a medicamentelor care să le oprească sau să le restricţioneze manifestarea durerii fără un grad adecvat de anestezie sau analgezie, prezentând-se, în aceste cazuri, o justificare ştiinţifică cu detalii privind schema de anestezie sau analgezie.
(5) Un animal care poate suferi durere odată ce dispare efectul anesteziei este tratat cu analgezice preventive şi postoperatorii sau cu alte metode paliative, cu condiţia ca acest lucru să fie compatibil cu scopul experimentului.
(6) Imediat ce scopul experimentului a fost atins, se iau măsurile necesare pentru a reduce la minimum suferinţa animalului, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, animalul trebuie ucis imediat printr-o metodă care să nu-i producă alte suferinţe.
(1) Un experiment este considerat finalizat atunci când nu mai există alte observaţii în legătură cu procedura respectivă sau, în cazul noilor linii genetice modificate ale animalului, atunci cînd nu mai sînt observate sau aşteptate reacţii de durere, suferinţă, stres sau vătămări de durată asupra descendenţilor, de o intensitate echivalentă sau superioară celei produse de introducerea unui ac.
(2) La finalul unui experiment, medicul veterinar ia decizia privind menţinerea în viaţă a animalului şi doar în cazul în care se constată faptul că animalul lăsat în viaţă poate să rămînă cu durere, suferinţă sau stres moderate sau severe ori cu vătămări de durată, se decide uciderea acestuia.
(3) În cazul în care s-a luat decizia ca animalul să fie lăsat în viaţă, utilizatorul este obligat să se asigure că animalul primeşte îngrijire şi adăpost adecvate stării sale de sănătate.
(4) În cazul uciderii animalului, aceasta se va face cît mai curând posibil, printr-o metodă care să nu-i producă alte suferinţe.
(6) Prin derogare de la alin.(3), atunci cînd acest animal are o valoare genetică înaltă, Agenţia, de comun acord cu Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale şi Mediului, aprobă, printr-un ordin comun, punerea în libertate a animalului, cu condiţia că acest fapt nu constituie un pericol pentru sănătatea publică, sănătatea animală sau pentru mediu.
Agenţia permite relocarea sau returnarea animalelor folosite în experimente sau destinate folosirii în experimente în habitatul lor sau într-un sistem de crescătorie adecvat speciei respective dacă sunt îndeplinite următoarele cerinţe:
a) starea de sănătate a animalului permite acest lucru;
b) nu există niciun pericol pentru sănătatea publică, sănătatea animală sau pentru mediu;
(1) Crescătorii, furnizorii şi utilizatorii trebuie să dispună de un program de relocare care să prevadă socializarea animalelor destinate relocării.
(2) În cazul animalelor sălbatice se stabileşte un program de reabilitare, după caz, înainte ca acestea să fie returnate în habitatul lor.
(1) Toţi crescătorii, furnizorii şi utilizatorii de animale folosite în scopuri experimentale sau în alte scopuri ştiinţifice sunt obligaţi să păstreze registre de evidenţă care conţin cel puţin următoarele date:
a) numărul şi speciile de animale crescute, achiziţionate, furnizate, folosite în experimente, eliberate sau relocate;
b) originea animalelor, inclusiv dacă acestea au fost crescute în scopul folosirii în experimente;
c) datele la care animalele au fost achiziţionate, furnizate, eliberate sau relocate;
d) de la cine au fost obţinute animalele;
e) numele şi adresa destinatarului animalelor;
f) numărul şi speciile animalelor care au murit sau care au fost ucise în fiecare unitate. Pentru animalele moarte se înregistrează cauza morţii, dacă este cunoscută;
g) în cazul utilizatorilor, proiectele în care sunt folosite animale.
(2) Registrele de evidenţă se păstrează timp de 5 ani de la data ultimei înregistrări de către persoana competentă, responsabilă administrativ, şi, la cerere, se pun la dispoziţia Agenţiei.
(3) În fiecare unitate trebuie să existe o bază de date privind identitatea şi originea fiecărui câine, fiecărei pisici sau primat neuman.
Articolul 28. Îngrijirea şi adăpostirea
Pentru îngrijirea şi adăpostirea animalelor, orice crescător, furnizor sau utilizator ia, în mod obligatoriu, măsurile necesare care să garanteze că:
a) toate animalele beneficiază de adăpost, de mediu potrivit sau similar celui înconjurător, de hrană, apă şi îngrijire care să asigure sănătatea şi bunăstarea acestora;
b) restricţiile privind măsura în care un animal poate să-şi satisfacă nevoile fiziologice şi etologice trebuie limitate la strictul necesar;
c) condiţiile în care sînt crescute, ţinute sau folosite se verifică zilnic;
d) orice durere, suferinţă, stres sau vătămări de durată constatate, care pot fi evitate, trebuie să fie eliminate în cel mai scurt timp posibil;
e) animalele sînt transportate în condiţii specifice pentru fiecare specie.
Agenţia efectuează controale la toţi crescătorii, furnizorii şi utilizatorii, inclusiv la unităţile acestora, în conformitate cu prevederile Legii nr.50/2013 cu privire la controalele oficiale pentru verificarea conformităţii cu legislaţia privind hrana pentru animale şi produsele alimentare şi cu normele de sănătate şi de bunăstare a animalelor.
Articolul 41. Clauze de salvgardare
În situaţia în care, din motive excepţionale şi justificabile din punct de vedere ştiinţific, este necesară efectuarea unui experiment care cauzează animalelor folosite în scopul acestuia durere, suferinţă sau stres severe de lungă durată şi care nu poate fi ameliorată, astfel cum este menţionat la art.12 alin.(2), Agenţia autorizează experimentul respectiv.
Lista animalelor ce pot fi folosite în experimente
1. Şoarece de casă (Mus musculus)
2. Şobolan cenuşiu (Rattus norvegicus)
3. Cobai (Cavia porcellus)
4. Hamster sirian (auriu) (Mesocricetus auratus)
5. Hamster chinezesc (Cricetulus griseus)
6. Gerbil mongol (Meriones unguiculatus)
7. Iepure de vizuină sau de casă (Oryctolagus cuniculus)
8. Cîine (Canis familiaris)
9. Pisică (Felis catus)
10. Toate speciile de primate neumane: marmoset (Callithrix jacchus), maimuţă cynomolgus (Macaca fascicularis), maimuţă Rhesus (Macaca mulatta)
11. Broască (Xenopus laevis, tropicalis) sau amfibie (Rana temporaria, pipiens)
12. Peştele zebră (Danio rerio)